Materialitate. Sunt multe scrieri in domeniul muzeologiei care vorbesc despre simturi si perceptia vizitatorului asupra obiectului expus. Muzeul cu care suntem noi obisnuiti, cel clasic si prafuit cum spun multi, este de fapt un muzeu pe modelul celui din secolul al 19-lea. Aici vizitatorii puteau doar privi obiectele clasificate, protejate, oraganizate in vitrine si evident, citi etichetele explanatorii, ca sa se lumineze pe dinauntru, intelectual, si sa se cuminteasca corporal. A fost si asta o mare revolutie la vremea ei! Ca toate panopticoanele....Sa te plimbi printre vitrine cu mainile la spate, sa nu atingi obiectul, sa-l scoti din borcan, sa-l mirosi si sa-l zdruncini - caci cam asa erau incercate obiectele pe vremea camerelor de curiozitati - in secolele 16,17,18...
Da, si in secolul al 19-lea, cum spuneam, cand muzeele au devenit spatii publice, adica tot omul putea intra in ele, simturile prin care obiectele puteau fi percepute au fost inregimentate si ele. Vazul a ramas singura unealta de cunoastere - intelectual, masculin, superior, civilizator, occidental - spre deosebire de celelalte... Vizitatorul vedea.
Dar, de cand cu efuziunile fenomenologice, unii si altii au inceput sa spuna ca vazul e un simt care il face pe vizitator sa fie pasiv, sa nu se implice in actul de cunoastere, la fel cum ar face-o daca ar atinge obiectul, de exemplu. In consecinta, si muzeele astea din jurul nostru, prafuite si clasice au inceput sa vrea sa democratizeze felul in care vizitatorii se pot raporta la obiecte. Asa se face ca ne intoarcem la materialitate, la miros, gust-uneori...
Unele o fac pe bune, altele mai de forma. Materialitatea in muzee ma bucura, ma gadila in palma si la buric. Ma face sa simt ca vreau si eu sa cos un buzunar la o perdea, sau sa fac o carte groasa cu coperti cartonate. Stiti un muzeu in care materialitatea sa fie pusa pe pereti? Da, stiti!
Numai ca nu toate muzeele inteleg prin liberalizarea simturilor intoarcerea la natural si materialitate. Unele produc doar interactivitate. Iar mie chestia asta cu interactivitatea nu-mi prea place! Multe muzee sau expozitii se doresc interactive - si cred curatorii lor - ca asta se obtine apasand pe buton, accesand tehnologia! Asta, dupa mine, nu e reintoarcere la simturi si la a fi un vizitator activ - ca cel de secol 18 de exemplu-, e tot un fel de vizualitate cu buton.