Mamă, ai purtat ciorapi ridicoli?

La Institutului Cultural Român din București săptămâna trecută a fost deschisă expoziția: “De la sublim la ridicol. 70 de ani de reclamă în România. Reclame interbelice şi din perioada comunistă.” O să aflați de ce să consumi cacao Knorr pentru constipație și boli de stomac e sublim, iar să porți ciorapi Adesgo e ridicol.

Expoziția constă în niște fotocopii după afișe sau după anunțuri din ziare interbelice și comuniste, copii prinse în bolduri pe niște suporturi flaușate gri. Școlărește, cum intri în sala de expoziție începi vizitarea dinspre stânga. Aici sunt grupate așa-numitele „sublime reclame interbelice.” Pe peretele din dreapta, în perspectivă cronologică, “ridicolele” reclame comuniste. Categorisirea au făcut-o realizatorii expoziției: Ancuţa-Lăcrimioara Chiş (prof. Universitatea Babeş-Bolyai) şi Ucu Bodiceanu (prof. Universitatea Populară, Casa Municipală de Cultură Cluj).

A ieșit de-o comparație

In comunicatul de presă și apoi în articolele care au apărut deja despre această expoziție se pune foarte mult accentul pe limbajul reclamelor interbelice, pe rimele zglobii și mai puțin pe conținut sau pe realizarea grafică. Inclusiv realizatorii spun: “Am adunat reclame savuroase!” “Inițial interbelice... apoi ne-am gândit să adăugăm și perioada comunistă.” Și totuși, pentru că și reclamele comuniste au o savoare a lor... a ieșit de-o comparație.

Reclamele interbelice atrag, evident, printr-un limbaj de epocă ușor diferit de limba pe care o vorbim noi azi: șoșoni, briantină, ciucalată. Inclusiv obiectele la care se face reclamă par mai boeme decât “prozaicele” tractoare, autocare, iaurturi sau geamuri termopane... Cele “sublime” sunt desenate de mână, iar celelalte - “ridicolele” - făcute pe calculator. Se schimbă vremurile și chiar curentele artistice nu doar în România, ci în toată Europa. Reclame din astea ridicole dar moderne sunt cu duiumul în anii ’60,’70,’80 în toate țările occidentale, dar asta pare să nu conteze pentru comparația din ograda proprie.

Vorbim despre afișe sau despre viața în interbelic/comunism?

Chiș explică: “reclama interbelică are finețe, se adresează unui public rafinat pe când cea comunistă e plată, stângace și se adresează omului comun și gospodinei.” Mă întreb se referă la text, la compoziția grafică a reclamei, sau la o întreagă epocă? Ce e ridicolă: reclama la ciorapii Adesgo, ciorapii Adesgo sau toată epoca cu oamenii ei? După cum sesizez în discursul de la vernisaj și în titlul expoziției, eticheta de “ridicol” nu se reduce doar la reclamă, ci se face o trecere periculoasă între conținut și formă, între estetica reclamei și epoca pe care o reclamă o reprezintă.

Ciorapii ridicoli

Oare în comunism toți consumatorii erau oameni comuni, iar în interbelic toți rafinați? Reclama la săpunul Pisica se prea poate să se fi adresat și gospodinei din interbelic, iar reclama la ciorapii Adesgo... mamei mele.

Afișul publicitar e o formă de artă foarte specială. E făcut ca să aibă impact la public, să vândă. De aceea relația dintre societate, estetică și politică e foarte strânsă.

Chiar dacă în perioada comunistă nu a existat concurență și toți cetățenii patriei cumpărau ciorapi, benzină, televizoare sau radiouri de la aceleași surse, asta nu înseamnă că reclamele la acele produse, acele produse și noi toți erau/m comuni, blazați și ridicoli...

Memoria dezinvoltă bate stereotipia

Mă plimb cu Ucu Bodiceanu prin expoziție. Ne oprim și el povestește ce l-a atras și l-a făcut să aleagă fiecare afiș în parte. Aici e Vasile Roaită, aici primul camion... În dreptul unei reclame cu radio cu lămpi ... exclamă: “ce a fost când și-au luat ai mei radio în 1958... Era o mare treabă pe atunci!” Și rememorează momentul cu bucuria de atunci. În dreptul altei reclame, spre surprinderea mea, spune că unele reclame comuniste sunt făcute foarte bine.

Și atunci de ce au fost numite ridicole îl întreb?

Pentru că sună bine la ziariști, spune el. Nu sună bine?! “Imediat după război reclamele comuniste erau ridicole față de cele de dinainte.” Înțeleg – deci erau total diferite, din alt registru, pentru o altă lume – asta voia să spună. Și în loc de asta a ieșit ridicol...

E mai ușor să privim către trecutul recent blamând și folosind stereotipii în alb și negru. E un pic mai subtil de văzut că ciorapii mamei nu erau ridicoli, ci minunat de frumoși atunci când dansa în ei nu chiar în toată lumea ci...la Izvorul Mureșului, Căciulata sau Praga.
http://www.adevarul.ro/cultura/literar_si_artistic/Mama-ai_purtat_ciorapi_ridicoli_0_255574934.html