Trecutul e o țară străină

Invitație la o expoziție deja închisă.Cu întârziere de o lună... halal invitație! Oricum, am postat textul mai mult pentru a pune punct unui proiect de colaborare cu Adevărul Cultural și Artistic. Și pentru ideea care se desfășoară la picioarele ochilor dumneavoastră.

În spațiul proaspăt renovat din Pasajul Universității, printre canapele Ikea și banere publicitare, s-a deschis expoziția: “13-15 iunie 1990. Constatare la fața locului.” Deși nu mai trăim în anii 90, asistăm la facerea istoriei acelor ani.

“ O democraţie fără memorie este una aflată în gravă suferinţă. Nu trebuie să uităm, pentru a putea să evităm erorile trecutului.“ Traian Băsescu, cu ocazia citirii sumarului “Raportului Tismăneanu” în Parlament

Proiectul mineriade – memoria în construcție
O dată cu numirea lui Vladimir Tismăneanu în fruntea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER)(după destituirea lui Marius Oprea), cercetătorii institutului și-au schimbat direcția de cercetare a trecutului comunist din perioada de până la 1989, la perioada de după... Astfel subiectul mineriadelor a ajuns repede pe tapet, repede a fost cercetat si tot repede rezolvat vizual.

Să nu uităm!
David Lowenthal în „Past is a Foreign Cowntry” afirmă că toate incursiunile de cercetare și reprezentare ale trecutului au o miză în prezent. Un institut de cercetare a istoriei recente capătă astfel o importanță foarte mare din perspectiva luptelor politice la care am asistat la ultimele alegeri prezidențiale. Trecutul, spune Lowenthal este o țară străină. Pentru că nu o cunoști, o vizitezi din mai multe posibile motive: ca să îl explici, să cauți epoca de aur, mărirea de sine sau chiar modificarea lui. Incursiunea în trecut are și beneficii, dar și riscuri. Contează ce anume vrei să vezi în trecut, în ce scop și cum instrumentalizezi întoarcera în prezent. Să fie vorba în acest proiect de o încercare de explicare a trecutului recent? Ar fi bine să fie așa. În societatea română se acuză și demonizeză trecutul, nu se explică, din păcate.

Oricum, Lowenthal mai spune că “Cel mai important motiv pentru a vrea să schimbi trecutul e pentru a schimba prezentul: să distragi atenția de la o catastrofă globală, să asiguri hegemonie națională, să devii faimos și bogat.„


Dar ce?
Expoziția din Pasajul Universității face parte din acest proiect mai larg al IICCMER și din vizitarea acestei țări străine care se numește trecutul recent.

Este realizată din fotografii de dimensiuni mari cu imagini din timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990, alături de texte mărturii scrise de mână cu marcherul pe cartoane de diferite culori și de citate din clasici: Vladimir Tismăneanu, Ioan Stanomir și Mihail Neamțu. Imaginile și mărturiile alese de curatorii Simina Bădică și Andrei Lascu impresionează.


“În iunie 1990 aveam 20 de ani. Eram frumoasă, tânără şi plină de speranţe. Învăţasem în Piaţa Universităţii o lecţie despre cum poţi să fii liber şi nesupus. Cum să râzi, să plângi, să cânţi şi să te bucuri.

… Din gura de metrou a ieşit un tânăr care cred că se ducea la lucru. Era cinci dimineaţa. Au sărit pe el. Bâtele se ridicau şi coboarau. Minerii erau ca într-o grămadă de rugby. Când s-au retras, tânărul, desfigurat şi fără suflare, avea o cămaşă în întregime roşie de sânge. Mi-a venit să vomit. Unul dintre mineri a luat corpul fără vlagă al acelui bărbat şi l-a îndesat cu capul într-un coş de gunoi.”( V.M., 20 ani, studentă)

                                                    Andrei Iliescu - Mineri și femeie



“Teroarea declanşată în Bucureşti în zilele de 13-15 iunie nu are nici astăzi, după 20 de ani, o versiune oficială, iar responsabilii nu au fost încă identificaţi”, spune invitația la expoziție. Ca vizitator al expoziției pleci încărcat și contrariat. Nu ai vinovați dovediți pentru acest război civil, iar institutul se pare că nu poate face ceea ce justiția nu face.

În acest context însă, IICCMR girează această expoziție cu ocazia căreia nu acuză, ci doar instigă la memorie și susură la ureche un nume… Ion Iliescu - menționat de 7 ori în mărturiile participanților la mineriadă.

Întâmplător sau nu, vernisajul expoziției a avut loc exact în zilele când se comemorau 20 de ani de la 13-15 iunie 1990 și când Dosarul Mineriadei este închis de către Parchet. Ion Iliescu primise NUP (ne urmărire penală).
NOTĂ: la numai câteva zile de la vernisaj, Primăria capitalei a cerut organizatorilor expoziției să scoată textele expuse lângă fotografii, pe motiv că nu dăduseră aprobare și pentru așa ceva.
Info: Pasajul Universității

Când: până la 27 iunie 2010

http://mineriade.iiccmer.ro/

Ethnographical museums collect widely but do not dig deeply

 In his publication Museums of Influence (1987), Kenneth Hudson described how he had visited 37 museums that made significant changes in the 200 years of museology. He dismissed ethnographic museums as those that exhibited objects from exotic cultures without attempting to communicate essentials features of the societies more easily conveyed through film, video or even lectures. He laments the absence of ambitions, fears, poverty, disease, climate, cruelty, brutality, blood, sense, smell and therefore cohesion to the exhibits. “Ethnographical museums collect widely but do not dig deeply” (Hudson 1987:vii) Cambridge: Cambridge University Press.