Muzeul este un loc de întânire. Vă rog să le daţi la o parte sau să le uitaţi pe cele care v-au plictisit sau întristat vreodată (pentru că în loc de pieţe în care să strigi, să dansezi, să mănânci sau să trăncăni, erau mai degrabă temple, biblioteci sau mai ştiu eu ce lucruri serioase- aţoase). Acest dat la o parte vă poate face să vă întrebaţi : dar oare am văzut eu vreodată un muzeu care să-mi placă ?! Pe muzeul pe care l-aţi văzut sau doar imaginat vreau să-l scot la lumină, să ne bucurăm de el, sau să-l facem să existe.
De aceea m-am gândit la un blog despre muzee. Pentru că şi blogul este un loc de întâlnire virtuală, şi pentru că el poate permite celor cu adevărat interesaţi să devină co-editori, scriitori, ganditori, muncitori, projectori, fabricatori, şi ce altfel de tori mai vreţi voi. Aşadar trimiteţi texte închegate sau doar frânturi de gânduri, bâlbâieli muzeografice la muzeu.in.romania@gmail.com Cu foarte mare bucurie am văzut că lucrurile pe care le faci împreună cu alţi oameni ies … mult mai cizelate decât dacă le-ai face singur. Arta asta a dialogului, e mare lucru ! Vreau să facem muzeografie în România vorbind, la mai multe mâini, mai multe gânduri, în mai multe limbi. Nu mă interesează doar muzeele din ţară, ci toate muzeele care ne dau de gândit. Dacă vi se pare prea dulce textul ăsta, adăugaţi puţin amar.
2 comentarii:
sunt foarte de acord cu muzeul viu, dar recunosc, aici pe blog, uneori era foarte serioasa discutia si nu-mi dadea ghes sa sparg o samanta, desi tare imi e dor
Ba sa spargi seminte si sa-mi dai si mie cateva decojite (seminte si idei muzeologice, deopotriva).
Nu mi-am dat seama ca discutia era asa serioasa precum spui... dar se prea poate.
Acum ca am spart gheata seriozitatii, cei idei despre muzeele din Romania sau de te miri altunde iti dau ghes?
Trimiteți un comentariu