Furtul din muzeu sau de ce are Mona Lisa mustata?

Stiati ca Mona Lisa a fost furata din Louvre?

Si ca, cu aceasta ocazie, Apollinaire a intrat la inchisoare cateva zile. Motiv care l-a facut sa se certe cu Picasso si sa fie pe aceeasi lungime de unda cu Marinetti si al lui manifest futurist: "Museums: cemeteries! ...Identical, surely, in the sinister promiscuity of so many bodies unknown to one another. Museums: public dormitories where one lies forever beside hated of unknown beings. ...Turn aside the canals to flood the museums!"(F.T. Marinetti, The Founding and Manifesto of Futurism, 1909)

Sa va spun cum s-a intamplat.

Apollinaire avea un prieten care uneori juca si rolul de secretar, pe nume Gery Pieret, acuzat de mai multe ori de sustrageri mai mici sau mai mari din tot felul de institutii culturale. Si nu neaparat ca sa fure, ci ca sa arate ca sistemul de securitate al muzeelor din Franta e foarte deficitar, sau poate doar asa, pentru spectacol. In 1907 Pieret a facut rost de doua statuete iberice nu se sie exact cum si de unde pe care a vrut si chiar a reusit sa i le vanda lui Picasso. Unii spun ca Picasso stia de unde proveneau statuile, dar a pastrat secretul, altii ca nu. Ideea e ca atunci cand a disparut Mona Lisa din Louvre, Pieret s-a dus la sediul unui ziar, a pus o alta statuie furate pe masa si a zis: uite, se poate fura orice din Muzeele din Franta! Va dati seama ce a urmat...

Apollinaire, temandu-se ca nu cumva sa se faca legatura intre statuile furate si Mona Lisa disparuta, a dat fuga la Picasso si l-a avertizat asupra originii incerte a celor doua statui iberice. Picasso, spaniolul si Apollinaire, italianul (nascut la Roma) de teama sa nu fie expulzati din tara s-au gandit sa scape intr-un fel de cele doua statui. Dar cum? Au pus statuile intr-o valiza si s-au gandit sa arunce obiectele incriminatorii in Sena. Zis si facut! La noapte o facem, si-or fi zis ei. Toata dupa-amiaza au peterecut-o jucand carti si band (ca niste banditi ce se aflau). Apoi se spune, ar fi pornit amandoi cu valiza la spinare prin Paris. Si tot mergand asa... nu stiu cum se face, dar planul a fost abandonat. Le-o fi parut rau de valoarea statuilor, sau poate ca aruncarea asta rusinoasa a unor opere de arta in rau, nu cadra cu imaginea celor doi.

Asa se face ca Apollinaire, dupa ce a fost vizitat de Pieret, a dus statuile la redactia aceluiasi ziar chair a doau zi. Si redactorii ziarului ar fi promis sa nu spuna cine le-a adus. Dar, nu se stie cum, a doua zi de dimineata politia l-a trezit pe d-nul Apollinaire din pat. Au perchezitionat casa si ce au gasit?! Probe incriminatorii in ce priveste celalat furt... Mona Lisa!

Apollinaire a fost arestat si Picasso doar interogat. Cel din urma a spus: Cine, eu? Dar despre ce vorbiti, stimabililor?! Cu alte cuvinte a spus ca el habar nu are de niciun furt.

Dupa cateva zile, cu ajutorul prietenilor influenti Apollinaire a fost scos cu greu din inchisoare. Si in 1913 in L'Antitradition Futuriste a oferit "une rose" prietenilor lui artisti si "MER...DE..." academicienilor, istoricilor si muzeelor.

Bun, si totusi, ce s-a intamplat cu Mona Lisa lui Leonardo Da Vinci?

Pai, intr-o zi a aceluiasi an, un mercenar de arta din Florenta primeste o scrisoare: Doriti sa achizitionati Mona Lisa?

Ba, pardon, spuse el. Eu achizitionez doar "originale" a raspuns acesta in scarba, incercand sa faca o gluma. Dar ce gluma?

Un anume Leonardo Vincenzo vine a doua zi la el si-i spune: o vrei sau n-o vrei pe Mona Lisa?

Mercenarul se sperie, cheama politia, imprejmuiesc hotelul lui Vincenzo si cu aceasta ocazie, gasesc si tabloul furat.

Ce voia Vincenzo?

Voia sa restituie Italiei o opera care-i apartine, spune el, si care pe nedrept e expusa la Louvre.

Agitatia se termina. Tabloul e plimbat prin cateva expozitii la Roma, Florenza, Milano, si apoi returnat Louvre-lui care il pironeste intr-o vitrina de sticla supra securizata din care nu a mai iesit niciodata de atunci incolo.

Povestea nu se termina aici. D'Anunzio spune ca de fapt el l-a angajat pe Vincenzo sa fure tabloul. Sa-l credem? In 1919 Marchel Duchamp cumpara o reproducere ieftina a Mona Lisei si ii adauga o mustata... ca prea a fost de poveste toata tarasenia... Salvador Dali, face si el o versiune a Mona Lisei cu o mustata mai groasa si mai stufoasa, si egoist cum il stiti, transforma Mona Lisa intr-un auto-portret. Banski, ati auzit de Bansky? Graferul londonez, se furiseaza in Louvre si agata pe unul din pereti un tablou al Mona Lisei (cumparat din piata) pe a carei fata adauga un mare smiley...si tot asa. Tabloul a fost detectat dupa cateva ore.

Apollinaire le-a dat numele suprarealistilor de suprarealisti si tot el a fost considerat primul curator al "The Delirious Museum" de autorul cartii (cu acelasi nume) din care m-am inspirat - Calum Storrie.

Muzeul Delirant incepe acolo unde se termina cel securizant si clasic. Mona Lisa, gratie suprarealistilor, a lui Vincenzo, a politiei, etc a facut pentru un timp acest muzeu posibil chiar si in realitate.

Cartea asta despre muzee o recomand din suflet tuturor celor ce se pot bucura de astfel de intamplari intamplatoare. E ca unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut vreodata!