duminică, 2 martie 2008

muzeul mic, imaginar al lucrurilor mici si chiar imaginare

"Museums should be invisible. I like art works and institutions that escape any physical presence. Things you can carry in your mind or in your pockets. It's not a matter of laziness or frustration: maybe it's a form of ascetism. With an imaginary museum you can do whatever you want, you can think about it before falling asleep, or you can go out in the morning and build it from scratch. And if it doesn't work, there is nothing to be ashamed of. You can always say that it was simply an exercise of loss. In the end, I just think there is a certain strength in being invisible." (Maurizio Catellan, Palais de Tokyo, apud Calum Storrie, The Delirios Museum, introduction)

Ce parere aveti despre un astfel de muzeu/ un astfel de fel de a face lucruri?
Ma gandesc la Horia Bernea care spunea ca nu trebuie sa-ti spui proiectele pe care le visezi, gandesti. Trebuie sa le lasi sa dospeasca in interior si apoi, cand sunt gata, sa le asterni pe hartie/panza/piatra/lemn. Adica sa le faci.
Ce ma intriga la citatul de mai sus e ca, in cazul muzeului visat, nu exista o forma ideala care sa existe in realitate. Un muzeu frumos si bun, ar exista doar in vis. Asa o fi?

4 comentarii:

trestie spunea...

muzeul imaginar mi se pare ceva absurd. Si ce ar dori acest muzeu sa expuna? Istorie imaginara? Obiectele sunt urme, sunt bucatele din sufletul celor care nu mai sunt, incarcate cu energii si cu istorie.
Eu nu pot decat sa-i dau dreptate minunatei Irina Nicolau cand a spus intr-un interviu: "Dacă în Rai nu sînt foarte multe obiecte, apăi chiar că nu mă interesează! Adică să plutesc numai aşa, peste norişori şi peste lucruri foarte inconsistente şi pozitive? Un loc fără tensiuni? Pentru numele lui Dumnezeu, dar cum poate fi posibil un loc fără tensiuni?! Un loc în care nu are nici un rost să te opui, să invenţi ceva, să răstorni totul cu susul în jos?"

Simbad spunea...

eu cred in muzeul imaginar. muzeul meu imaginar e facut din bucatele din toate muzeele vazute de mine. daca intr-un muzeu gasesc macar un colt care imi ramane lipit de suflet, inseamna ca nu am intrat degeaba.

cu siguranta nu va exista niciodata un muzeu real care sa fie "perfect". care sa incite pe oricine, sa faca sa tresara orice sufletel. dar avem nevoie de muzee reale, pline de greseli, plictisitoare, didactice, prafuite, dar uneori surpinzatoare ca se ne constrim propropiile muzee imaginare.

si da, obiectele sunt uneori mai puternice decat praful cu care le acopera muzeografii.

sasha spunea...

probabil spre asta se tinde, un muzeu imaginar al caror atribute sa se asemene obiectelor din Tlön, Uqbar, Orbis Tertius - sa apara atunci cand cineva isi aminteste de ele (trezesc interesul)si sa dispara atunci cand momoria nu le mai necesita prezenta. - un spatiul potential dus la maxim, daca pot spune asa. :)

ce mi se pare trist insa e faptul ca cele incercarile, desi vor a iesi din tiparele frecvent uzitate, se incadreaza intr-o maniera liniara: muzee cu incaperi mari, albe, pereti colturosi, patratosi, geometrie perfecta/perfect de enervanta, masivi comparativ cu minusculele operele de arta care ar trebui astfel sa iasa in evidenta.
mie cel putin imi invadeaza imaginatia, jocul si le umplu parca de gust de ipsos.
iar obiectele par a fi inghitite cumva, capturate intr-un freeze frame sec, insipid...

iubesc muzeul imaginar din mine, care se reface zilnic si-s recreeaza expozitiile odata la cateva ore, in functie de impresiile si emotiile pe care obiectele le-au avut in urma interactiuni cu vizitatorii lor :)

Anonim spunea...

Nach meiner Meinung irren Sie sich. Es ich kann beweisen. Schreiben Sie mir in PM. levitra 10mg erfahrungen levitra generika [url=http//t7-isis.org]viagra f?r die frau erfahrungsberichte[/url]