Îmi place foarte mult Egon Schiele. Iar Muzeul Leopold din Viena are cea mai importantă colecţie de lucrări ale lui Schiele. După ce văzusem tablourile lui în expunerea permanentă de la Leopold (vreo 3 săli numai Schiele) am revenit acum doi ani şi am avut o surpiză plăcută: expoziţie temporară cu desenele lui Schiele.
Când vizitez o expoziţie de desene, îmi place să mă apropii mult, mult de tot până văd tremuriciul creionului pe hârtie, ezitarea, îngroşarea, corectura. Ceea ce am făcut şi în acest caz.
Plină de încântare părăseam expoziţia când ochii mi-au căzut pe un ultim panou explicativ: din motive de conservarea a desenelor originale, cele expuse erau copii, făcute cu o super-nouă tehnică care reproduce cel mai mic detaliu. M-am simţit trădată. Oricât de fidele ar fi fost copiile, eu mă holbasem timp de o oră la ceva ce mâna lui Schiele nu atinsese niciodată, nişte foi pe care creionul lui Schiele nu greşise şi nu tremurase niciodată.
Mi-am amintit de întâmplarea asta de acum doi ani citind pledoarii, din anii ’70, pentru folosirea copiilor în muzeele de istorie.
Îmi dau seama că există nenumărate argumente pro dar mie tot mi se pare ceva în neregulă. Atât de în neregulă încât pune în chestiune ideea de muzeu. Ce fel de muzeu e acela care expune copii?
2 comentarii:
Ai putea publica un mic articol legat de asta in Reviasta Muzeelor, in numarul dedicat "Conservarii."
Dar sa stii tu ca uneori copiile bune sunt si ele foarte bine cotate. (la bursa, la casele de licitatie, chiar si in Romania).
Era un pictor italian, Giorgio De Chirico care dupa ce ajunsese celebru facea el insusi copii ale tablourile lui, le vindea, dupa care punea in miscare zvonul ca numai unele ar fi originale. Care, asta era intrebarea?
Nu am inteles exact cum, dar valoarea tablourilor a inceput sa creasca de cand cu practica asta a lui.
Apropo de copie si original ma bantuie de mult o idee pe care vreau neaparat sa o pun in practica intr-un muzeu scuturat.
Dar pt asta am nevoie de un pictor talentat care sa faca copii bune dupa "Fata cu cercel de perla" sau "Fata cu turban" a lui Vermeer (de fapt, ar putea si o alta fata, mai frumoasa). Oare studentii la Arte Plastice in Romania, or sti sa faca asa ceva, sa faca copii...
Eu stiu ca si Picasso facea niste copii incredibile in stiluri de mult apuse. Deci si copia asta e o arta in sine. Gata, ma opresc.
pentru articol ar trebui sa ma documentez mai mult. cand e deadline-ul la Revista Muzeelor?
Nu contest ca unele copii sunt bune. Dar tot copii raman. Cele ale lui de Chirico, facute tot de el (grozava idee!) nu se incadreaza, dupa mine, la categoria copie. Pentru ca el avea un mesaj de transmis chiar si cu acele copii.
Cred ca discutia poate aluneca spre "aura operei de arta" (teoria lui Walter Benjamin) si n-as vrea.
Imi pot imagina cu usurinta un muzeu al copiilor. dar un muzeu care sa asume asta, care sa dezbata ideea de copie. care sa copieze creativ. Asa da!
Cu siguranta studentii la arte fac copii dupa picturi celebre.
Trimiteți un comentariu