Monumentul Marmeladei

Ideea de a scrie un text despre expunerea și cunoașterea prin mâncare în muzeu mi-a venit venit de curând. Am aflat că pe undeva, pe lângă Barcelona există un astfel de muzeu unde poți alege să mănânci ca în secolul 16, 17, 18...  Sună apetisant!

Informația cu pricina s-a suprapus peste un articol despre regimul alimentar stalinist, peste brusca amintire a unor rețete de drob din pate - pe care le făcea mama în anii 80 și uite așa am ajuns la comunismul expus și la mâncare. -de ce? pt că treaba cu mâncarea roade. Si pentru ca si mancarea duce la un anume fel de intelegere - mai din stomac- a subiectului.

În 2004, în expoziția Roșu Domestic (Galeria Hag, București) a fost expusă o savarină și biscuiți la vrac dați vizitatorilor să guste. Un vizitator a criticat în barbă că savarina aduce a nostalgie. Savarina și biscuitele au făcut furori și au creat articol de Dilemă. Bananele, portocalele si ciocolata Milka erau suite undeva sus la etaj - acolo nu oricine putea sa ajunga!

În 2006 la Museum of Young Art in Viena, Ioana Popescu a pus la cale o cameră dedicată alimentației în stalinism - în România. Pe jos sala era acoperită cu pânză de americă - alb crem. Pe ea desenate urme de pași. În mijlocul sălii, de altfel complet goale, pe un soclu (1,5 m aprox) din dotarea muzeului o lădiță cu marmeladă la vrac - cleioasă și tare.
Vizitatorii se apropiau și apoi se retrăgeau curioși. Ce e asta? Monumentul Marmeladei spuneam noi. Doar niște copii, pe jumătate români, s-au apropiat de lădiță și au început să mănânce.

Mai recent la Muzeul Țăranului s-a pus serios problema facerii unei expoziții de proporții mai mari undeva în centrul capitalei despre viața domestică în comunism. S-a ajuns din nou la mâncare, involuntar, de data asta nu expusă, ci consumată - ca la un festival, cu buget. Ce? Păine cu parizer și bere, creveți vietnamezi, conservă de pește, șampanie Zarea...
Puteți adăuga și voi la listă, dacă știți, dacă, mai aveți ce.

Și pentru a purta discuția cu trei pași mai sus vă invit să citiți următorul articol, și cartea...


http://www.criticatac.ro/1233/bucataria-lui-stalin-a-existat-oare-o-gastronomie-comunsita/


Am senzația că obiectele conduc la o anumită expunere, iar teoria la alta... Până acum am plecat mai mult de la obiecte. Ce-ar fi să plecăm și de la teorie?