Red Africa

Are you interested in getting to know more about USSR's friendships among African Countries?


The Red Africa Exhibition (4 February  - 3 April 2016 ) takes place at the Calvert22 Gallery in London.


http://calvert22.org/red-africa/


This exhibition can be seen also in relation to the bigger project Socialism Goes Global.


http://socialismgoesglobal.exeter.ac.uk/




Enjoy!

Romania 1990: After the Revolution

expozitii despre comunism in Germania, triunghiul didactic

Nici eu nu stiam ce e aia triunghiul didactic pana nu am citit documentul de mai jos. E un fel de schema despre cum anume se fac expozitiile. Nu cred ca ar fi reguli de aur, ci doar minime cerinte. Necesita oarecare rabdare sa ajungeti la partea asta explicativa, dar cred ca merita.

Pentru cei ce sunt interesati sa afle mai multe despre expoziţiile, memorialele, muzeele, centrele, bibliotecile care se ocupă de expunerea comunismului in Germania recomand raportul in format Pdf scris de Corina Palasan in 2008 vizita de studiu. Avand in vedere toate prefacerile de la noi, e de actualitate.

(Nikolaikirchplatz nr.5-7, Berlin)

 In principiu, institutiile vizitate sunt urmatoarele:

Biblioteca memorială a victimelor stalinismului
Memorialului Divizării Germaniei de la Marienborn (punct de frontieră dintre fosta RDG si RFG)
Memorialului Zidului Berlinului (Mauer Memorial din Bernauer Strasse nr.111) si Centrul de Documentare
Centrul de cercetare şi documentare din Normannenstrasse, amplasat în sediul fostului sediu central al STASI (STASI-Zentrale, din Ruschenstrasse nr. 103) Fundaţiea Topografia Terorii
Memorialul Conferinţei de la Wannsee (Am grossen Wannsee nr. 56-58)
Centrul din Leipzig al Autorităţii federale pentru Documentele Serviciului Securităţii Statului (STASI) al fostei RDG (BStU) (
Forumul de Istoriografie din Leipzig
bunkerului STASI, aflat în localitatea Machern, cam la 60 km de Leipzig din Dittrichring nr.24) Memorialul de la Berlin-Hochenschoenhausen Runden Ecke ("Colţul Rotund"), constituit în fostul sediu STASI din Leipzig (Genslerstrasse nr.66) (Topographie des Terrors, din Stresemannstrasse 111)

Muzeul Comunismului din Praga

Ii multumesc lui Cosmin Budeanca pentru textul de mai jos. Comentariile vor aparea dupa!

 "În 21 februarie [2010] am avut ocazia să vizitez Muzeul Comunismului din Praga (http://www.muzeumkomunismu.cz/). Deşi e poziţionat în zona centrală a oraşului, ocupă câteva încăperi situate la etajul 1 al unei clădiri şi nu este foarte bine semnalat. Preţul biletului era de aproximativ 7 euro, destul de mult în opinia mea pentru cât era de vizitat, însă cu toate acestea, şi mai ales în pofida faptului că era duminică seara pe la ora 18, eram totuşi câţiva vizitatori înăuntru.

Nu aş putea spune că muzeul este unul spectaculos. Este mai degrabă un fel de încercare de a prezenta câteva aspecte ale comunismului, însă lipsa spaţiului face ca imaginea generală să fie a unei debarale în care sunt înghesuite tot felul de obiecte.

Lăsând la o parte însă ce nu mi-a plăcut, trebuie să apreciez în mod deosebit că s-a făcut un astfel de demers, absolut necesar într-o capitală a unui stat fost comunist, atât de vizitată de turişti. Nu este nici pe departe de anvergura „Casei Terorii” de la Budapesta, însă dacă iau în calcul faptul că în Bucureşti nu există nici măcar atâta, nu pot decât să laud ideea.

De asemenea, m-a impresionat în expoziţie un filmuleţ despre căderea regimului comunist în Cehoslovacia şi cântecul Dĕkuji (Mulţumesc), interpretat de Karel Kryl, în finalul filmului. Cei interesaţi pot să-l asculte aici: http://www.youtube.com/watch?v=lGXIuNhZrQk

tur virtual la adresa http://www.muzeumkomunismu.cz/virtualtour/tour.php?lang=en"

Alte imagini de Cosmin Budeancă

Instrumentalizarea memoriei

Un articol interesant despre sondajul ICCMER, instrumentalizarea memoriei şi muzeul comunismului - de Florin Poenaru

http://www.criticatac.ro/2034/nostalgie-pedagogie-umor-sau-despre-a-doua-venire-a-anti-comunismului/#comments

Monumentul Marmeladei

Ideea de a scrie un text despre expunerea și cunoașterea prin mâncare în muzeu mi-a venit venit de curând. Am aflat că pe undeva, pe lângă Barcelona există un astfel de muzeu unde poți alege să mănânci ca în secolul 16, 17, 18...  Sună apetisant!

Informația cu pricina s-a suprapus peste un articol despre regimul alimentar stalinist, peste brusca amintire a unor rețete de drob din pate - pe care le făcea mama în anii 80 și uite așa am ajuns la comunismul expus și la mâncare. -de ce? pt că treaba cu mâncarea roade. Si pentru ca si mancarea duce la un anume fel de intelegere - mai din stomac- a subiectului.

În 2004, în expoziția Roșu Domestic (Galeria Hag, București) a fost expusă o savarină și biscuiți la vrac dați vizitatorilor să guste. Un vizitator a criticat în barbă că savarina aduce a nostalgie. Savarina și biscuitele au făcut furori și au creat articol de Dilemă. Bananele, portocalele si ciocolata Milka erau suite undeva sus la etaj - acolo nu oricine putea sa ajunga!

În 2006 la Museum of Young Art in Viena, Ioana Popescu a pus la cale o cameră dedicată alimentației în stalinism - în România. Pe jos sala era acoperită cu pânză de americă - alb crem. Pe ea desenate urme de pași. În mijlocul sălii, de altfel complet goale, pe un soclu (1,5 m aprox) din dotarea muzeului o lădiță cu marmeladă la vrac - cleioasă și tare.
Vizitatorii se apropiau și apoi se retrăgeau curioși. Ce e asta? Monumentul Marmeladei spuneam noi. Doar niște copii, pe jumătate români, s-au apropiat de lădiță și au început să mănânce.

Mai recent la Muzeul Țăranului s-a pus serios problema facerii unei expoziții de proporții mai mari undeva în centrul capitalei despre viața domestică în comunism. S-a ajuns din nou la mâncare, involuntar, de data asta nu expusă, ci consumată - ca la un festival, cu buget. Ce? Păine cu parizer și bere, creveți vietnamezi, conservă de pește, șampanie Zarea...
Puteți adăuga și voi la listă, dacă știți, dacă, mai aveți ce.

Și pentru a purta discuția cu trei pași mai sus vă invit să citiți următorul articol, și cartea...


http://www.criticatac.ro/1233/bucataria-lui-stalin-a-existat-oare-o-gastronomie-comunsita/


Am senzația că obiectele conduc la o anumită expunere, iar teoria la alta... Până acum am plecat mai mult de la obiecte. Ce-ar fi să plecăm și de la teorie?

Templul adevărului vs. muzeul inclusiv?

La inceputul lui sepmtembrie am participat la o școală de vară pe teme de expunere/ muzeografiere a regimului comunist în România.  Vezi site aici. S-a pus la un moment dat problema faptului că o expunerea e și ea o artă – ca și cea a discursului, sau scrierii de cărți (bune). Și că așa cum în domeniul academic ne confruntăm cu sursele, citatele, referințele corecte, așa și în expoziții trebuie să fim cât mai obiectivi posibil. Se poate? Nu, au spus unii. Mai bine o expoziție o faci clar subiectivă, și cel ce o privește înțelege că este un punct de vedere. Sau... prezinți mai multe păreri – așa, ca și când ai aborda subiectul din mai multe unghiuri de vedere.

O a treia soluție sugerată a fost cea a asumării poziției pe care tu ca (echipă de) muzeograf/ curator o ai. Spui undeva: asta e treaba, eu/ noi asta vrem să arătăm, pentru că asta e părerea mea și apoi lași omul/ vizitatorul să decidă singur dacă ai avut dreptate sau nu.

Toate aceste preocupări tocmai pentru că unii dintre cei prezenți la dezbatele au devenit brusc (auto) critici si responsabili pentru mesajul vizual pe care o astfel de expozitie/ muzeu il transmite. Asa, e. Nu?

Personal, această a treia opțiune mi se pare cea care dovedește "critical thinking."Nu stiu cum anume poate fi realizată, dar rămâne să găsim soluții, sau să le împrumutăm de la alții. Un text poate ar fi suficient să arate și să desconspire mâna la lucru?! Mâna la lucru, vrea să fie, așa cum spune Gamboni în Iconoclash (cartea editată de Bruno Latour și Peter Weibel) – concepția celui care a așezat/ pictat/gândit o treabă într-un anume fel și nu în altul.

"the critical mind is one that shows the hands of humans at work everywhere so as to slaughter the sanctity of religion, the belief in fetishes, the worship of transcendent, heaven-sent icons, the strength of ideologies. The more the human hand can be seen as having worked on an image, the weaker is the image's claim to offer truth." (Gamboni, Iconoclash)

Cum ar veni – asta duce la o negare a faptului că o asemenea expoziție, care desconspiră mâna la lucru – nu mai poate deveni un obiect fetiș/ crezut pentru ceea ce este?

Complicată problema, cu atât mai mult cu cât multe din muzeele din jurul nostru prezintă lucrurile de ca și când așa ar fi fost. – de parcă muzeele ar fi temple ale adevărului. Dar poate că unele sunt? Mă întreb care...

vizita obligatorie

De ce seamana muzeele cu puscariile? De ce unele muzee sunt puscarii? Si invers. Ma urmareste imaginea aceasta dintr-un album al muzeului Doftana, o inchisoarea devenita muzeu devenita ruina. "Oamenii muncii in vizita la muzeul Doftana" par mai degraba deportati, cel mult refugiati; dar mai ales obligati.

Privirea mohorata si plouata a singurului om care infrunta camera, care ne priveste in ochi. Restul se lasa manati.

Comunism? Anti-comunism? Cum expunem perioada 1945-1989 in muzee si expozitii?

Titlul este o intrebare, pentru ca sper, multi dintre noi cred ca expunerea trecutului recent al Romaniei
(1)nu se face dupa o reteta,
(2)nu poate contine totul / cum s-a trait si murit in comunism, din ilegalitate miscarii comuniste pana in 89/,
(3)poate naste dezbateri legate de continut dar si de forma - benefice, de altfel-,
(4) presupune ca nu toti oamenii din Romania au trait la fel in acea perioada - de unde si mai multe tipuri de memorie a acelei perioade -
(5) pleaca de la diferite obiecte (existente sau nu in arhivele muzeelor)/ fonduri/ inclinatii artistice - muzeale
(6) vizeaza diferite aspecte ale perioadei, etc

Haideti sa o luam asa. O sa incep sa enumar muzee sau expozitii din Romania (chiar institutii/persoane private) care au expus aspecte ale vietii in comunism in muzee sau expozitii!

a.Muzeul Taranului Roman, Bucuresti (expozitia permanenta de la subsol "Ciuma" - 1997 - prezent)
b. Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei, Sighetul -Marmatiei (expozitie permanenta, aproximativ 50 de sali - celule ale fostei inchisori 1997 - prezent) - Academia Civica
c. Muzeul de Arta Contemporana -
d. Arhivele Nationale in colaborare cu IRIR- expozitie temporara (2005)
e. Parcul de distractii al lui Dinel Staicu de la Podu, Craiova (2004? - prezent)
f. Festivalul de arta pentru tineret - Imaginea violentei, violenta in Imagine - "Rosu domestic" - expozitie temporara (2005) - Grupul Acordeonului 15
g.Muzeul Agriculturii din Alexandria - expozitie temporara (2006)
h. mai multe expozitii temporare (3-4) la Muzeul National de Istorie, Bucuresti(2004 - prezent)
i. alte muzee ale inchisorilor (Pitesti, Aiud)
j.proiecte in curs de realizare (Fagaras, Ramnicu-Sarat)
k.Proiectul Muzeului Taranului Roman care va avea loc in mai 2008: Recuperare, Reconditionare, Refolosire (vezi articol blog)
l. ... (de completat de catre cei care stiu mai multe: muzeu.in.romania@gmail.com)

In urma acestei listari de probleme si institutii care s-au ocupat cu aceasta expunere, se vede destul de clar cum ca(,) Comunismul nu e unul, ci mai multe, si ca fiecare dintre noi face ce poate si ca viziunile curatorilor difera destul de mult (din motive artistice, ideologice, socio-politice).

Ati vazut vreo expozitie despre comunism care sa va impresioneze in vreun fel (pozitiv sau negativ)?

Haideti sa incepem sa vorbim despre asta. Cine ce proiecte mai stie ca se intampla in Romania, ce probleme se ridica (de orice natura) in realizarea acestor expozitii, in interpretarea lor s.a.m.d

Altfel de comunism într-un altfel de muzeu

Muzeul Taranului Roman organizează în luna mai exporimentul Cântarea României. Ultima ediţie. Recuperare, Reconditionare, Refolosire. Vom aduna împreună obiecte ale comunismului şi le vom întreba de sănătate. Le vom asculta şi înregistra poveştile şi ne vom întreba ce rost mai au obiectele astea în lumea de azi.

Vom avea nevoie de tineri entuziasti la pregatire dar mai ales in timpul evenimentului propriu-zis.

Vrem sa vorbim mai pe indelete despre ce vrem noi sa se intample la „Cantarea Romaniei", cum puteti voi sa va implicati, cine si ce sa faca. Cum vi se pare miercuri, 27 februarie, la ora 17.00 la Clubul Taranului?

Pentru detalii si confirmari de participare scrieti-ne la siminarb@gmail.com sau intrati pe blogul nostru http://cantarearomaniei.blogspot.com/

Va asteptam!

Simina Bădică, Viviana Iacob si Bogdan Iancu