Local History Museums and Ordinary Curating in London

Have you ever wondered why some people around the world are so fascinated with heritage, local memory and local history?
If the big museums in London are too predictable, you can take a different route: the small local history museums, that seem to exist in each London neighbourhood and where ordinary curating finds its home.

http://www.love-london-museums.com/local-history-museums.html

For example,
What can be more interesting than to see a micro museum about a big museum project - The Crystal Palace?

The Crystal Palace Museum

The Crystal Palace Museum tells the story of the Hyde Park and Sydenham Crystal Palaces using photographs and displays of original documents and ceramics.

The museum is located inside the only surviving building built by the Crystal Palace Company circa 1880.

Address

Anerley Hill, Crystal Palace, London SE19 2BA

Tel: 020 8676 0700

OpenSat & Sun 11:00 - 3:30

Admission - FREE

Things fall appart and other strange exhibitions at

the Chemical Heritage Foundation. 315 Chestnut Street, Philadelphia, PA 19106. The museum is free and open Tuesday - Saturday (so, closed on Monday).  
https://www.chemheritage.org/museum/on-view



A visit to the Museum at CHF is a journey through the weird and wonderful world of matter and materials.

Money - to look and think at

Look in your wallet and see what does it contain... Money and other valuable stuff. How do museums display such things?
Curious about how the British Museum dealt with this revolutionary (because it talks about every day, ordinary) topic and how other museums deal with other 'ordinary' simple ideas? I detect a shift of paradigm in making displays: from being interested in displaying only beautiful appealing objects, museums started being also interested in useful objects. How do museums display the 'useful'?

I believe 'Money' is a topic for an exhibition which can be made around the world, in very many different ways. All national museums have coins from archeological excavations! Visitors care for money, I suppose. Classic exhibitions, critical ones, immaginative ones.
I dream of an exhibition whith a roulette...
Thinking at one example only, of a Museum of Gold, in Michael Taussig's book, 'My Cocaine Museum'.

One example of such an exhibition made at the British Museum: Room 68, Money.
http://wwwin.britishmuseum.org/money
Here, an image from their web-site:


Looking at the image, I expect to see coins, bacnotes, shells and different other forms of trading and exchanging goods. What is valuable for people around the world? Mobile phons, I see! Money as fetish, where is lack of money, do we see expensive telephones, inscriptions on coins (like the one above 'VOTES FOR WOMEN') and other marvels of our every day life.
I would make a pannel with present inscriptions: what wold people write today on money?
I would continue this exhibition with another one, on DEBT - following David Graeber's book.

But since I am not in London for the moment, I can only guess what such an exhibition might contain or say.

expozitii despre comunism in Germania, triunghiul didactic

Nici eu nu stiam ce e aia triunghiul didactic pana nu am citit documentul de mai jos. E un fel de schema despre cum anume se fac expozitiile. Nu cred ca ar fi reguli de aur, ci doar minime cerinte. Necesita oarecare rabdare sa ajungeti la partea asta explicativa, dar cred ca merita.

Pentru cei ce sunt interesati sa afle mai multe despre expoziţiile, memorialele, muzeele, centrele, bibliotecile care se ocupă de expunerea comunismului in Germania recomand raportul in format Pdf scris de Corina Palasan in 2008 vizita de studiu. Avand in vedere toate prefacerile de la noi, e de actualitate.

(Nikolaikirchplatz nr.5-7, Berlin)

 In principiu, institutiile vizitate sunt urmatoarele:

Biblioteca memorială a victimelor stalinismului
Memorialului Divizării Germaniei de la Marienborn (punct de frontieră dintre fosta RDG si RFG)
Memorialului Zidului Berlinului (Mauer Memorial din Bernauer Strasse nr.111) si Centrul de Documentare
Centrul de cercetare şi documentare din Normannenstrasse, amplasat în sediul fostului sediu central al STASI (STASI-Zentrale, din Ruschenstrasse nr. 103) Fundaţiea Topografia Terorii
Memorialul Conferinţei de la Wannsee (Am grossen Wannsee nr. 56-58)
Centrul din Leipzig al Autorităţii federale pentru Documentele Serviciului Securităţii Statului (STASI) al fostei RDG (BStU) (
Forumul de Istoriografie din Leipzig
bunkerului STASI, aflat în localitatea Machern, cam la 60 km de Leipzig din Dittrichring nr.24) Memorialul de la Berlin-Hochenschoenhausen Runden Ecke ("Colţul Rotund"), constituit în fostul sediu STASI din Leipzig (Genslerstrasse nr.66) (Topographie des Terrors, din Stresemannstrasse 111)

The concise dictionary of dress, an exhibition in the working stores of V&A

Located within the working store for the V&A’s vast reserve collections of furniture, ceramics, glass, jewellery, textiles, fashion and fine arts, The Concise Dictionary of Dress began with a journey through a turnstile, into an industrial goods lift and up to the first in a sequence of intriguing definitions in a walk-through dictionary of dress…
Cast objects and photographs, tableaux of clothing and accessories were arranged amongst the rolling racks and wrapped objects stored at Blythe House, the former headquarters of the Post Office Savings Bank in Olympia, west London. The anatomy of the building revealed surreal and evocative interventions in unexpected places; metaphors of repression and ceremony; fragments of the clothed body briefly glimpsed.
Commissioned by Artangel, The Concise Dictionary of Dress re-described clothing in terms of anxiety, wish and desire, as a series of definitions created by psychoanalyst Adam Phillips and accompanying installations designed and assembled by fashion curator Judith Clark.

The Concise Dictionary of Dress is also a 128-page hardback book. Illustrated in colour and with written contributions from Adam Phillips and Judith Clark and specially commissioned photography by Norbert Schoerner, it was published in April 2010 by Violette Editions in association with Artangel priced £25.00.

The second edition of the Artangel Podcast was released on 19 May 2010 and saw Artangel Co-Director Michael Morris take a walk through the V&A's vast, maze-like stores at Blythe House - in the company of the building's longstanding manager Glenn Benson. Click here to listen, download or subscribe.
retrieved from:
http://www.artangel.org.uk/projects/2010/the_concise_dictionary_of_dress/about_the_project/the_concise_dictionary_of_dress
on 30 September 2011

Martzy shore!

sau
Arta la colt de strada

Imaginaţi-vă parterul din Tate Modern, Museum of Modern Art NY sau Centre Pompidou plin de mărțișoare la vânzare! Parcă și văd sute de vânzători ambulanți, înghesuiți și înfrigurați, cu măsuțe de lemn, geamantane Duchampiene și alte plase și plăsuțe (cafeluțe, de ce nu), șevalete și pancarde pline de (mici) obiecte aducătoare de plăceri, făcute să încânte și în consecință, să se vândă.

Păi dacă asta nu e artă, atunci ce e?
Introducerea asta am scris-o ca sa vă spun mai voalat că umilul mărțișor de la colțul străzii brusc ar putea fi privit altfel. Să aduci mărțișorul în muzeu este, după părerea mea, echivalent cu a coborî conceptul de artă la ceea ce se fabrică în și pentru stradă. Mi s-ar părea un experiment în artă foarte interesant!

Nu voi intra în povestea şi istoria mărţişorului ca obiect şi tradiţie. (Deşi povestea asta a purtării firului răsucit, a celor două principii alb şi negru sau alb şi roşu, care nu pot face să meargă lumea mai departe unul fără de celălalt... e şi ea e tulburătoare, poetică şi de-a dreptul plină de înţelesuri înalte.) Eu nu despre înalt în artă vreau să scriu, ci despre artefact ca obiect de artă considerat de mulți ca fiind jos, mic, al strazii și plebei și în consecință neimportant. Dar din moment ce se află în toate piețele, la colțuri de stradă și în muzeu, se vede treaba că e cât se poate de important – cel puțin pentru lumea orașului.
Aţi cumpărat mărţişoare anul ăsta? Câte şi pentru cine? Diferite unele de altele? De unde? Iată câteva întrebări la care chiar vreau să vă gândiţi şi să răspundeți, pe cât posibil, chiar pe site-ul ziarului. Vă întreb pentru că arta mărţişorului prezent, dacă mi se permite această observaţie, stă nu numai în confecționare, ci și în selecție. Eu una am mers de curiozitate la Muzeul Țăranului Român unde știu că în fiecare an se face târg de mărțișor. Nu avea de gând să cumpăr nimic. Voiam să văd ce mai numește lumea mărțișor, ce se mai întâmplă în urbe, curiozități din astea feminine... Ei, dar din momentul în care am intrat pe poarta muzeului, mi s-a rupt filmul! Adică, bucurie mai mare ca asta de a mă plimba pe la toate măsuțele și a vedea toate mărțișoarele a celor peste o sută de artiști nu am mai avut de mult în niciun muzeu în care am intrat în ultimii ani. Și nu spun să mergeți acolo să vedeți și voi, pentru că poate voi nu veți vedea nimic. Spun doar că eu am rămas suspendată într-o plăcere și bucurie imensă. O fi și creativitatea mai mare, acum pe timpuri de criză!
Îmi imaginez că plăcerea mea se aseamănă întru câtva cu a celor ce vizitau camerele de curiozități de secol 18, 19... Să vă dau niste exemple? Am văzut și pipăit niște cărticele mici mici, cât o ghindă, făcute din hârtie manuală și legate cu șnur alb-roșu din lână, am văzut broșe pe post de nasturi mari cât o palmă, dungați, pistruiați, bulinați... Am văzut ceainice și broșe ca ceainice făcute din lemn și pictate lila și roz cu flori. Și dacă am pomenit de ceinic poate ar trebui să spun și de dulcețuri și gemuri de fructe făcute la mânăstire. Știți, din acelea legate cu material frumos colorat peste capace...Am văzut linguri de lemn cât un deget de copil și simbolul dragostei, al maternității și alte simboluri transpuse tot în lemn de către un meșter popular(habar nu aveam de așa ceva). Am văzut pinguini cu ochi de nasturi, cercei guguloaie,pietricele, mărgeluțe, zgărdane, răvașe, ghicitori, pănuș de răchită facută cerc și prins cu alamă, macrame în cerculețe, piei în floricele, portofele și gentuțe, șnurulețe, șnurulețe, șnurulețe, broderii, petice și iconițe, cruciulițe... Gata m-am oprit! A, ba nu, asta e super tare: niște broșe consistente care conțineau piese de radio, cipuri, un ceas stricat cu Barbie, o foarfecă și chiar un nasture auriu de la un palton militar de pe vremea RPR. Știți de care?
Ei, bănuiesc că dacă mergea altcineva vedea altceva.
Oricum, când vorbesc despre mărțișor ca obiect de artă nu mă refer doar la plăcerea estetică pe care o provoacă sau nu, ci la această acumulare enormă de bizarerii care atrag un public atât de variat și fascinează într-atât de tare încât să se vândă. Arta mărșișorului cred că constă în momentul de încântare pe care îl produce. Încântare și din partea cumpărătorului cțnd cumpără, dar și a producătorului când îl face. Antropologul Alfred Gell, chiar asta și numește arta: o capcană de încântare! (trap of enchantment) De unde vine încântarea? Păi de la procesul de selecție, zic eu. Mărțișoarele se cumpără pentru a fi dăruite – fiecare câte unei persoane (de obicei de sex feminin, la noi). Și sunt relativ ieftine, ca să poți dărui multe. Cumpărătorul se încântă în momentul în care alege: mărțișorul ăsta cutărei persoane, ăsta, alteia cred că i-ar plăcea. Ce fel de asocieri se pot face în mintea umană? De ce mărțișorul ăsta ca un colac de sfoară i se potrivește mai bine mătușii mele decât mamei? Mamei trebuie să-i iau ceva cu roșu, dar nu mare – ei cam asta îi place. Și nepoțelei mele – mâ gândesc la ea, la hainele pe care le poartă, la cum râde și i se luminează toată fața. Are o geacă albă ...pe ea ar sta bine floricica asta de piele... Trifoiul ăsta vernil țipă a o prietenă de-a mea. Are culoarea și forma care mă fac să mă gândesc la ea. Și tot așa... În momentul alegerii se produc niște legături sensibile. Se apelează la memorii, la observații, se fac asocieri. Cineva îmi spunea că vrea să cumpere două mărțișoare pentru două doamne doctor, mai nonconformiste. O iau de braț și o duc la standul cu animăluțe făcute din plante. Îi arăt un porcușor făcut dintr-o floare uscată cu bot de bob de fasole roșie. Foarte fromoase spune doamna, dar nu pot! Dacă doamna doctor e grasă și se interpretează...
Când pleci de la cumpărăturile de mărțișor parcă te întorci cu tolba plină de asociații. Omul și mărțișorul, puși unul lângă altul... și la mijloc,cel ce dăruiește!
Și să mai spună cineva că la noi nu se cumpără artă- chiar și conceptuală! E pe toate străzile (fiecare cu gustul lui) și uite, că și în muzee.

Etichete, "The Timid Proud One"

Pentru ca legea copyright-ului nu-mi permite, nu pot sa va atasez imaginea tabloului lui Asger Jorn, "The Timid Proud One" ("Le Timide Orgueilleux") vazuta la Tate Mododern, Londra. Dar, daca o sa va fac macar un pic curiosi, veti merge singuri sa o cautati pe site: www.tate.org.uk.
Imaginea ca imaginea, dar ceea ce nici eu nu ma asteptam sa gasesc, sa ma agat de si sa ma impresionez, a fost eticheta ei. Inchipuiti-va, ca intr-o perioada in care eticheta este pusa la mare incercare (pentru ca, se spune, vizitatorii nu mai citesc asa ceva de plictisiti ce sunt si de lungi ce sunt ele, etichetele) eu am rams cu gura efectiv cascata citind cateva la Tate. Imi propusesem o vizita scurta, de maxim o ora in Galeria de Arta Moderna londoneza. Ma gandeam ca imi va fi suficient sa parcurg intreaga expozitie permanenta, pt ca de obicei privesc in graba totul, de la distanta, si ma apropii numai de ceea ce-mi face cu ochiul. Surpriza, asa cum spuneam, a fost ca am inceput sa citesc etichetele si ca ele m-au captivat intr-atat de mult, m-au bucurat si luminat, incat, din toata expozitia pemanenta am vazut o singura incapere.


Sa va dau un exemplu.
"Jorn had been a proeminent member of the CoBrA, a group of norther European artists whose improvisatory approach to painting was intended as a way of liberating their work from repressive bourgeois conventions. Although this painting was made several years after the group disbanded, it's child like style reflects the same principles. The figure embodies some misterious inner struggle, perhaps reflected in the title. John was a great believer in those kind of opposed dualities. "Tension in a work of art is negative-positive: repulsive-attractive, ugly - beautiful. If one of these poles is removed, only boredom is left," he said."


Si cu gandul la timidul orgolios, la tensiunile din arta si din viata oamenilor, privind iar la tablou si gandindu-ma iar la plictiseala si ce e aia plictiseala (in viata, arta) am tot stat si-am tot gandit. Si, evident, am privit tabloul cu alti ochi.

Muzeu în România. De ce blog.

Poate că titlul blogului ar fi trebuit să fie Muzeu în România. Pentru că pe mine asta mă interesează: să aflu chestii despre muzeele din România, cine ce face sau nu face, să intru în contact cu oamenii care au de a face cu ele, să creez o masă critică (nu ştiu exact dacă aşa se spune). Adică unii şi alţii să-şi dea cu părerea despre ce e aia un muzeu, ce ar vrea să fie, de ce au nevoie, ce le-a plăcut sau nu când au intrat în ultimul. Bine înţeles, că şi referirile la alte muzee din străinătate sunt bine venite.
Uite, şi ca să încep tot eu, aş vedea aici pe blog şi listă cu nume de muzee din România şi impresii literar scrise. Nu ştiu cum anume să o postez, ca să poată scrie în ea oricine.

1. Muzeul Naţional al Agriculturii din Slobozia, iunie 2007
Auzisem multe de el de la vizitele de la începutul anilor 90 ale antropologilor şi etnologilor francezi, belgieni în România. Ştiam că arată ca un fel de fermă în natură şi când m-am dus în Slobozia asta mă aşteptam să văd. Ciu-ciu. Acum muzeul e în chiar centrul oraşului, într-o clădire mare, înaltă, gen magazinul din centru Sibiului sau Sora din Bucureşti.
Fotografii de la MNAC dintr-un fond de fotografie veche, obiecte vechi şi noi. Impresionant depozitul de maşini şi unelte agricole şi, zic eu şi nu numai eu şi alţii care le-au înmânat nu ştiu ce diplomă )clubul Oamenilor de Afaceri de nu ştiu unde) activităţile în care muzeul iese din sine şi pleacă pe la tot felul de târguri cu maşinăriile lui şi face demonstraţii. Cică au fost la Târgul de Agricultură de la Mamaia, la Modexpo Bucureşti, cu maşini de cusut, la Târgul Pâinii tot Bucureşti cu ţesturi. Impresionant. Muzeul în târg. Muzeul producător de spectacol.
A! şi au primit o donaţie un conac prin Bărăgan. Unde vor face un fel de fermă, gen ecomuzeu. Na, că se poate.

2. scrieti voi
3.
4.