Etichete, "The Timid Proud One"

Pentru ca legea copyright-ului nu-mi permite, nu pot sa va atasez imaginea tabloului lui Asger Jorn, "The Timid Proud One" ("Le Timide Orgueilleux") vazuta la Tate Mododern, Londra. Dar, daca o sa va fac macar un pic curiosi, veti merge singuri sa o cautati pe site: www.tate.org.uk.
Imaginea ca imaginea, dar ceea ce nici eu nu ma asteptam sa gasesc, sa ma agat de si sa ma impresionez, a fost eticheta ei. Inchipuiti-va, ca intr-o perioada in care eticheta este pusa la mare incercare (pentru ca, se spune, vizitatorii nu mai citesc asa ceva de plictisiti ce sunt si de lungi ce sunt ele, etichetele) eu am rams cu gura efectiv cascata citind cateva la Tate. Imi propusesem o vizita scurta, de maxim o ora in Galeria de Arta Moderna londoneza. Ma gandeam ca imi va fi suficient sa parcurg intreaga expozitie permanenta, pt ca de obicei privesc in graba totul, de la distanta, si ma apropii numai de ceea ce-mi face cu ochiul. Surpriza, asa cum spuneam, a fost ca am inceput sa citesc etichetele si ca ele m-au captivat intr-atat de mult, m-au bucurat si luminat, incat, din toata expozitia pemanenta am vazut o singura incapere.


Sa va dau un exemplu.
"Jorn had been a proeminent member of the CoBrA, a group of norther European artists whose improvisatory approach to painting was intended as a way of liberating their work from repressive bourgeois conventions. Although this painting was made several years after the group disbanded, it's child like style reflects the same principles. The figure embodies some misterious inner struggle, perhaps reflected in the title. John was a great believer in those kind of opposed dualities. "Tension in a work of art is negative-positive: repulsive-attractive, ugly - beautiful. If one of these poles is removed, only boredom is left," he said."


Si cu gandul la timidul orgolios, la tensiunile din arta si din viata oamenilor, privind iar la tablou si gandindu-ma iar la plictiseala si ce e aia plictiseala (in viata, arta) am tot stat si-am tot gandit. Si, evident, am privit tabloul cu alti ochi.

Altfel de comunism într-un altfel de muzeu

Muzeul Taranului Roman organizează în luna mai exporimentul Cântarea României. Ultima ediţie. Recuperare, Reconditionare, Refolosire. Vom aduna împreună obiecte ale comunismului şi le vom întreba de sănătate. Le vom asculta şi înregistra poveştile şi ne vom întreba ce rost mai au obiectele astea în lumea de azi.

Vom avea nevoie de tineri entuziasti la pregatire dar mai ales in timpul evenimentului propriu-zis.

Vrem sa vorbim mai pe indelete despre ce vrem noi sa se intample la „Cantarea Romaniei", cum puteti voi sa va implicati, cine si ce sa faca. Cum vi se pare miercuri, 27 februarie, la ora 17.00 la Clubul Taranului?

Pentru detalii si confirmari de participare scrieti-ne la siminarb@gmail.com sau intrati pe blogul nostru http://cantarearomaniei.blogspot.com/

Va asteptam!

Simina Bădică, Viviana Iacob si Bogdan Iancu

Academic tourism sau cine participă la conferinţe şi de ce

Fiindcă tocmai m-am întors de la o conferinţă pe teme muzeologice în Suedia la Norrkoping pe tema Comparing National Museums http://www.namu.se/ m-am gândit să povestesc în câteva rânduri la ce mi-a folosit.
Printre cei care lucrează în şi cu muzee în România nu foarte multă lume se înghesuie pe la conferinţe. Nu ştiu de ce. Poate pentru că cele la care au fost în ţară au părut plicticoase, poate pentru că de altele, e greu să auzi...

Deocamdată, părerea mea e că are şi Academic Tourism-ul rostul lui din motivele pe care le voi înşirui după cum urmează:
1. mai afli cine ce face (îţi dai mai bine seama unde te afli cu cercetarea, intuiţiile, ambiţiile profesioanele, cum ar veni iei o gură foarte puternică de REALITATE)
2.întâlneşti oameni, stabileşti contacte, pui la cale noi proiecte sau prietenii
3. îţi vin idei (chiar şi din prelegeri cat se poate de plicticoase. Observaţie: cele mai bune şi interesante răspunsuri le auzi plecând de la cele mai proaste întrebări)
4. înţelegi mai bine ce vrei tu să spui-să scrii (confruntat cu o alteritate, se şlefuiesc mai bine gândurile)
5. înveţi să prezinţi un subiect în faţa multor oameni
6. vezi noi oraşe, ţări
7. călătoreşti şi mănânci de cele mai multe ori gratis mâncăruri pe care nu ţi le găteşti singur în bucătărie
8. ai mai mult timp să fii cu tine
9. te întorci bucuros acasă, la viaţa fără de conferinţe
Despre părţile proaste ale aceluiaşi mers la conferinţe scriu altă dată.

Proclamatie blog "Muzeu în România"

Muzeul este un loc de întânire. Vă rog să le daţi la o parte sau să le uitaţi pe cele care v-au plictisit sau întristat vreodată (pentru că în loc de pieţe în care să strigi, să dansezi, să mănânci sau să trăncăni, erau mai degrabă temple, biblioteci sau mai ştiu eu ce lucruri serioase- aţoase). Acest dat la o parte vă poate face să vă întrebaţi : dar oare am văzut eu vreodată un muzeu care să-mi placă ?! Pe muzeul pe care l-aţi văzut sau doar imaginat vreau să-l scot la lumină, să ne bucurăm de el, sau să-l facem să existe.

De aceea m-am gândit la un blog despre muzee. Pentru că şi blogul este un loc de întâlnire virtuală, şi pentru că el poate permite celor cu adevărat interesaţi să devină co-editori, scriitori, ganditori, muncitori, projectori, fabricatori, şi ce altfel de tori mai vreţi voi. Aşadar trimiteţi texte închegate sau doar frânturi de gânduri, bâlbâieli muzeografice la muzeu.in.romania@gmail.com Cu foarte mare bucurie am văzut că lucrurile pe care le faci împreună cu alţi oameni ies … mult mai cizelate decât dacă le-ai face singur. Arta asta a dialogului, e mare lucru ! Vreau să facem muzeografie în România vorbind, la mai multe mâini, mai multe gânduri, în mai multe limbi. Nu mă interesează doar muzeele din ţară, ci toate muzeele care ne dau de gândit. Dacă vi se pare prea dulce textul ăsta, adăugaţi puţin amar.

Top 10 al muzeelor din Bucureşti

România Liberă a realizat un top 10 al muzeelor din Bucureşti. Criteriile au fost, în mod interesant, nu numai numărul de vizitatori ci şi noutatea discursului muzeal, relaţia cu vizitatorii şi tehnicile de promovare. Pe locul întâi, Muzeul Ţăranului Român. Un loc binemeritat, pledez eu pro domo, având în vedere criteriile alese. Destul de dure (dar din păcate, adevărate) sunt aprecierile despre muzeele aflate pe ultimele locuri. Si îmi place ideea de "muzeu învechit moral".

Aşteptăm şi alte păreri! 

Iată articolul:

"Desi unele detin colectii bogate si atractive, muzeele invechite moral sunt mai putin vizibile decat cele care se implica activ in viata culturala.

Doar cateva dintre muzeele bucurestene si-au innoit semnificaiv discursul muzeal, punand accentul pe tehnici moderne de prezentare si promovare adecvata.

Din cele 32 de muzee si case memoriale din Bucuresti, Muzeul Satului, Muzeul National de Arta si Muzeul de Istorie Naturala "Grigore Antipa" se afla in continuare in topul preferintelor publicului general,reflectate de numarul relativ mare de vizitatori anuali (207.000 de vizitatori in 2007 pentru Muzeul Satului, cate 112.000 pentru celelalte doua). Insa, daca tinem cont de ritmul in care au fost innoite colectiile specifice si, mai ales, de modalitatile de prezentare si de promovare a expozitilor, doua muzee bucurestene au fost in ultimii ani deosebit de active – Muzeul Taranului Roman si Muzeul National de Arta Contemporana. Topul prezentat a rezultat din combinarea criteriilor care tin de bogatia si gradul de interes al colectiilor, de tehnicile de prezentare si de discursul muzeal per ansamblu, cu criteriul calitatii serviciilor oferite (editare de cataloage, vizite ghidate), promovarea (relatia cu presa, campanii publicitare, website, relatia cu publicul) si activitatile si evenimentele conexe (proiecte de cercetare, relatia cu mediul profesional si academic, fundatii si alte institutii, activitati educationale, participare la festivaluri, gazduire evenimente etc.)

 

Muzeul Taranului Roman

1 Reinfiintat in 1990 sub conducerea lui Horia Bernea, MTR a reusit in numai sase ani sa obtina o distinctie cu care nu se poate lauda nici un alt muzeu romanesc: European Museum of the Year Award, un premiu Oscar sau Nobel european al muzeelor. Pentru a acorda premiul, o comisie a studiat reprezentativitatea si gradul de interes al colectiilor, expozitiile si discursul muzeal, serviciile facute publicului, ambianta, gestiunea, personalul, publicatiile, promovarea si comunicarea. De atunci, MTR a pastrat aceeasi maniera creativa de expunere, acelasi discurs muzeal inovator, aceeasi implicare in proiecte academice sau culturale si aceeasi echipa activa si competenta. Campaniile media, evenimentele gazduite, concertele din localul asociat, atelierele organizate il recomanda drept cel mai activ muzeu la ora actuala.

Muzeul National de Arta al Romaniei

2 Desi discursul muzeal si institutia ca atare sunt mai degraba invechite, MNAR detine una din cele mai importante si mai consistente colectii de arta, unica in lume prin obiectul ei, cu care muzeele mai tinere cu greu pot concura. Nu numai Galeriile de arta romaneasca veche si moderna, dar si Galeria de arta europeana contin capodopere de prima mana. Expozitiile temporare sunt cateodata minore, dar recenta retrospectiva Grigorescu, expozitia de arta romaneasca de avangarda sau de sculptura britanica contemporana sunt evenimente de exceptie, care ar putea fi promovate mai bine publicului tanar.

 

Muzeul National de Arta Contemporana 

3 Desi sta foarte bine la capitolul promovare si activitati conexe si are o relatie privilegiata cu publicul, MNAC este un muzeu tanar care abia isi creeaza o colectie redutabila. Daca unele din expozitiile temporare gazduite constituie adevarate evenimente culturale, altele par incropite din orice au de oferit artistii contemporani locali intr-un anumit moment. 

Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa"

4 Cu toate ca s-a aflat intotdeauna in topul preferintelor publicului, iar in 2004 a dus o campanie publicitara premiata de relansare a imaginii, Muzeul Antipa isi justifica actualmente doar partial renumele. Colectiile sunt reinnoite si expozitiile regandite intr-un ritm prea lent si nejustificat, dat fiind potentialul domeniului acoperit. Participarea la evenimente precum Noaptea muzeelor si implicarea activa in evenimente care atrag publicul lasa de asemenea de dorit.

Muzeul National al Satului "Dimitrie Gusti"

5 Un muzeu original, cu potential turistic deosebit, Muzeul Satului practica un discurs muzeal mai degraba batranicios, care nu este justificat de domeniul de activitate.

Muzeul National de Geologie

6 Unul dintre muzeele mai putin cunoscute ale Capitalei gazduieste expozitii interesante si de regula atractiv prezentate. In ultima vreme participa la mai multe evenimente si le promoveaza adecvat, adesea in parteneriat cu vecinii sai, Antipa si MTR.

Muzeul National de Istorie

7 Un muzeu de domeniul trecutului, unde cu greu gasesti un ghid. Cu toate ca se implica in proiecte de cercetare si gazduieste expozitii temporare, acestea nu prea ajung la cunostinta publicului.

Muzeul Militar National

8 Posesorul unor colectii cu un potential deosebit de atractivitate pentru publicul tanar, Muzeul Militar nu se promoveaza si nu organizeaza evenimente.

Muzeul de Istorie si Arta al Municipiului Bucuresti

9 Cu un patrimoniu de peste 400.000 de obiecte, Muzeul Sutu ar putea beneficia mai mult de revirimentul interesului publicului fata de istoria si arhitectura capitalei.

Muzeul Literaturii Romane

10 Prezent cu cateva proiecte interesante in ultimii doi ani (Euroliteratur, U.R.M.E.) si gazda a unui cenaclu respectat, Muzeul Literaturii nu are mare lucru de aratat.

Copie sau original?

Îmi place foarte mult Egon Schiele. Iar Muzeul Leopold din Viena are cea mai importantă colecţie de lucrări ale lui Schiele. După ce văzusem tablourile lui în expunerea permanentă de la Leopold (vreo 3 săli numai Schiele) am revenit acum doi ani şi am avut o surpiză plăcută: expoziţie temporară cu desenele lui Schiele.

Când vizitez o expoziţie de desene, îmi place să mă apropii mult, mult de tot până văd tremuriciul creionului pe hârtie, ezitarea, îngroşarea, corectura. Ceea ce am făcut şi în acest caz.

Plină de încântare părăseam expoziţia când ochii mi-au căzut pe un ultim panou explicativ: din motive de conservarea a desenelor originale, cele expuse erau copii, făcute cu o super-nouă tehnică care reproduce cel mai mic detaliu. M-am simţit trădată. Oricât de fidele ar fi fost copiile, eu mă holbasem timp de o oră la ceva ce mâna lui Schiele nu atinsese niciodată, nişte foi pe care creionul lui Schiele nu greşise şi nu tremurase niciodată.

               

Mi-am amintit de întâmplarea asta de acum doi ani citind pledoarii, din anii ’70, pentru folosirea copiilor în muzeele de istorie.

Îmi dau seama că există nenumărate argumente pro dar mie tot mi se pare ceva în neregulă. Atât de în neregulă încât pune în chestiune ideea de muzeu. Ce fel de muzeu e acela care expune copii?

Muzeul de hârtie

Există un iz al comunismului pe care unii îl identifică imediat. Un magazin poate fi „comunist“ pentru că e prăfuit şi vânzătoarele sunt acre. Un oraş e „comunist“ pentru că are multe blocuri şi e murdar. Cred că fiecare are criteriile lui de identificare a nivelului de „comunism“ al unui loc sau al unei situaţii.

Pe mine mă interesează de ceva vreme ce face un muzeu „comunist“. Ce te face să strâmbi din nas la intrarea într-un muzeu şi să spui… Vai, dar ce expoziţie comunistă!?

Cred că am reuşit deja să identific un element: hârtia. Muzeele „comuniste“ sunt muzee de hârtie, muzee ale bidimensionalului: panouri, documente, text, mult text, fotografii, reproduceri, scheme, grafice.

Cu atât mai mult pentru expunerile unor teme contemporane. Iată un fragment din Revista Muzeelor, leat 1972.

„Oricât am pleda şi oricât am dori să expunem piese tridimensionale, soluţionarea eficientă a problemei nu poate veni decât tot de la hârtie (ne gândim la documente, la presă şi alte tipărituri, fotografii) căreia i se mai poate alătura şi macheta, singura soluţie de aducere în muzeu a unor obiective de dimensiuni mari, cu valoare istorică. Suntem nevoiţi să subscriem la acest punct de vedere deoarece pentru asigurarea conţinutului tematic a acestei părţi de istorie, hârtia rămâne totuşi cea mai „grăitoare“. Faţă de un obiect al unui demnitar sau al unui conducător de mişcare muncitorească noi preferăm hârtia pe care este scrisă o lege, un manifest, o chemare… Marile probleme sociale, economice, politice, etc., ce au frământat epoca în discuţie sunt oglindite în mod real şi complet în hârtie.“

Acum înţeleg mai bine hotărârea cu care Irina Nicolau scria despre al său muzeu-antidot în 1994: „La muzeul-antidot vii să te întâlneşti cu obiectele.“ (de citit si descărcat integral aici)

Imagine din expoziţie temporară (1979) la Muzeul de istorie a partidului comunist, a mişcării revoluţionare şi democratice din România (Şoseaua Kiseleff 3, actualul Muzeul al Ţăranului Român)

Revista Muzeelor. Index online

Indexul Revistei Muzeelor, înfiinţată în 1964, poate fi consultat online aici. Pentru a citi un articol integral trebuie să ajungi la o bibliotecă, dar e util să ştii de acasă ce cauţi. Sunt indexate toate articolele de la apariţie până în prezent, titlu, autor, temă. Mie mi-a fost de folos.